INVITATIE SIMPOZION DIMITRIE BEJAN

Protopopiatul Hârlau şi Parohia „Sf. Vasile“ Hârlau(jud. Iaşi) cu binecuvântarea IPS TEOFAN

Vă invită să luaţi parte în data de 30 noiembrie 2011, orele 14:00 la Simpozionul cu tema:    "Preot Dimitrie Bejan apărător al idealurilor naţiunii române"      care va avea loc în sala de conferinţe a Protopopiatului Hârlău.

Vă aşteptăm!

Protopop Pr.Nicolae Crăciun                                                                                Pr.Gheorghe Păltinel

SFÂNTUL IGNATIE BRIANCIANINOV: Tâlcuiri la Patericul egiptean

Însemnări

~ Lucrare exegetică de tinerețe a Sfântului Ignatie ~

- „Singurul lucru într-adevăr frumos este Dumnezeu”. Pentru că de la El vine toată frumusețea creației, fiind Izvorul întregii frumuseți.

- „Nevoințele cele cu bună pricepere [duhovnicească] duc la smerenie…când sunt lucrate cu scop de pocăință, cu scop de a înfrâna patimile”.
De unde, consecința logică, cine nu se umple de smerenie și smerenia nu naște în el multă curăție și înțelepciune, nu are o nevoință curată, duhovnicească, ci una plină de orgoliu.
- „Nevoitorul are neapărată nevoie de o desăvârșită încredere în sine [în ceea ce are bun], în neclătinarea voinței sale [din nevoința smerită], în nepătimirea sa”.
El are nevoie de confirmarea interioară a faptului că este în harul lui Dumnezeu și trebuie să aibă încrederea nețărmurită în Dumnezeu, că atâta timp cât va lucra în harul Său cele bune, merge pe calea Lui.
- „ispitele…se îndepărtează [de noi], numai [atunci] când sufletul părăsește trupul”, numai când noi murim. De aceea ispitele nu sunt o noutate pentru nevoitorii ortodocși, chiar dacă ei au 15 ani sau 100 de ani.

Despre războiul nopții

 ~ „întuneric moral”~

- Judecata omenească, subliniază autorul nostru, nu este în stare să judece niciun lucru al lui Dumnezeu.
Se referă la faptul, că omul trupesc nu poate înțelege rațiunea pentru care Dumnezeu îngăduie o calamitate sau o persoană sau un grup de persoane, care își fac de cap în detrimentul unei populații vaste.
A se vedea: dictaturile, ororile războaielor, directive politice și sociale antiumane.
- Amintește de o zicere a Sfântului Ioan Scărarul (Cuvântul 27 din Scara): „liniștea îi omoară pe cei care n-au ajuns încă la măsurile ei”.
Se referă la retragerea în pustie, înainte de vreme, pentru a te dedica rugăciunii inimii. Dacă nu ești plin de harul lui Dumnezeu și dacă nu ai crescut într-atât de mult în vederea lui Dumnezeu, încât să nu mai dorești altceva, liniștea pustiei te omoară, pentru că nu o poți suporta.
Te vei plictisi și vei cădea în păcat…pentru că nu ai conținut interior care să te țină în pustie, în singurătate… Adică nu ai dorul de Dumnezeu, rugăciunea continuă, care să te facă să uiți de toate…

 ~ „smerenia dracilor” ~

- Dracii încuviințează voia lui Dumnezeu, acceptă că așa e...dar fac întotdeauna ceea ce vor ei. Asta e smerenia dracilor: acceptarea păcatului, dar care nu e urmată de pocăință, ci de o păcătuire și mai mare.
- „Smerenia propovăduită de cugetarea trupească [adică de un om care nu s-a înduhovnicit, care nu s-a umplut de harul lui Dumnezeu prin curățirea sa de patimi], de fățărnicie, de sfințenia deșartă [adică închipuită] este o smerenie drăcească”, pentru că e o smerenie inspirată nu de harul lui Dumnezeu, care nu locuiește în noi, datorită păcatelor noastre, ci de mintea noastră pătimașă și de inima noastră care mustește de fariseism, de duplicitate.
Adică vrem să părem oameni duhovnicești în timp ce noi trăim o viață fariseică, păcătoasă, doar cu alură de sfințenie.
- „A urma lucrările [nevoințele] cele mai presus de fire ale Bătrânilor purtători de Duh este cu neputință pentru aceia, care nu au ajuns la o desăvârșire creștină asemănătoare cu a lor”.
Tocmai de aceea, cel mai adesea, mulți încearcă să imite de la Sfinți numai lucruri care îi depășesc și sfârșesc, în cele din urmă, prin a renunța la nevoință, pentru că totul li se pare prea greu. Și aceasta, pentru că nu au început să practice ceva de la Sfinți pe măsura lor ci, din neștiință, au început cu ceea ce părea cel mai ușor dar era foarte greu în subsidiar.
- Amintește spusa Sfântului Macarie către Înger, plină de recunoaștere de sine: „Cu ce să mă înalț [să mă mândresc], când sufletul meu, ca o femeie desfrânată, se hrănește din duhoarea gândurilor necurate, aduse [în inima mea] de draci”?!”.
- Nevoința ortodoxă e o ocupație continuă: „pretutindeni se cere lupta cu sine, dusă cu răbdare dar, mai ales, cu ajutorul lui Dumnezeu”, fără de care întreaga noastră atenție e neputincioasă.

 ~ „necurmata amintire de Dumnezeu”~

- Una e luminarea lui Dumnezeu, precizează adesea Sfântul Ignatie în scrierile sale, și alta e mentalitatea religioasă născută de către înfierbântarea sângelui.
Oamenii înșelați de către demoni, plini de orgoliu și de neștiință, au o asceză în care primează nălucirile minții și o sensibilitate bolnăvicioasă.
Diferența dintre ei și oamenii duhovnicești, în materie de experiență duhovnicească și  de teologie e imensă, pentru că la aceștia harul lui Dumnezeu e cel care garantează și susține atât experiența cât și înțelegerea teologică.
~ Ce spune „gura sufletului tău”? Ce vrea ea să mănânce?! ~
- Amintește și de un cuvânt al Sfântului Maxim Kavsocalivitul despre încetarea rugăciunii: „În timpul rugăciunii, când vine harul Sfântului Duh și aprinde mintea [celui care se roagă], atunci încetează rugăciunea”, pentru că vederea extatică e contemplare prin și întru slava lui Dumnezeu și nu rugăciune.
- „Virtuțile monahilor și nevoințele lor se deosebesc în chip radical de nevoințele și virtuțile mirenilor”, precizează Sfântul Ignatie.
Însă, credem noi, și virtuțile monahilor și ale mirenilor sunt bineplăcute lui Dumnezeu și primite de către El, pentru că Dumnezeu cere de la noi nevoință după starea și înțelegerea noastră.
- Amintește și de faptul că slava deșartă ușurează greutatea postului. Adică cei care vor să se dea mari că postesc, postesc cu mai multă tărie, dar postul în sine e gol de har, pentru că e trăit cu mult orgoliu.
- Amintește de doi Sfinți care s-au nevoit goi: Sfântul Onufrie și Sfântul Serafim Sidonitul.
NOTA
Sfântul Ierarh Ignatie, Părintele nostru, a adormit la data de 30 aprilie 1867 și a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Rusă în anul 1988.
Sfântul Ignatie Briancianinov, Tâlcuiri la Patericul egiptean, trad. din lb. ru. de Pr. Gheorghe Roșca, în col. Comorile pustiei, vol. 9, Ed. Anastasia, București, 1996, 128 pagini.
(Sursa: teologia pentru azi)

Ajuta-l pe David !!!

Mereu credem ca cele mai rele si ingrozitoare lucruri ni se intampla noua. Spunem ca viata e nedreapta cu noi si ca e mai bine sa ne vedem de ale noastre si astfel  facem apel la ignoranta. Nu vedem ca in jurul nostru suferinta “imbraca” si alte aspecte si ca nu ocoleste pe nimeni. Atunci cand suntem sanatosi nu ne gandim ca in orice secunda destinul nostru poate capata o alta traiectorie. Dar ce am face oare daca ni s-ar intampla noua ceea traieste micutul David ? Daca David ar fi copilul tau? Incotro? Atunci cand esti mare, parca intelegi si accepti mai usor suferinta si durerea. Atunci cand boala chinuie un copilas, nimic din ceea ce i se intampla nu pare a fi pe intelesul nostru.

Nadia si-a dorit mereu un copil dar de multi ani nu mai spera sa aiba unul. David a aparut in viata tinerilor parinti ca o minune. O micuta minune care a venit pe lume mult prea repede. S-a nascut la 28 de saptamani, fara ca plamanii lui sa fie bine dezvoltati. Micutul s-a grabit sa o cunoasca pe mamica lui si lumea in care traim. Dar se pare ca a privit cu micutii lui ochisori negri mai intai suferinta. Fiecare secunda, fiecare respiratie a fost conditionata de tuburi, perfuzii si transfuzii. Micuta lui inimioara era gata sa se opresca iar viata lui era in mainile lui Dumnezeu, iar Dumnezeu in infinita lui iubire pentu oameni a ascultat rugile mamei si ale lui si David a continuat sa traiasca. In urma oxigenarii indelungate i-au fost afectati si ochisorii facand retinopatie pierzandu-si in ritm alert vederea. Alta operatie, multa, multa durere si disperare. A stat 3 luni internat la maternitatea Cuza Vodă din Iaşi, la sectia de neonatologie. Acasa nu mai reusea sa ajunga iar durerea ii “macina ” trupusorul. Boala e necrutatoare si-si afunda si mai tare ”ghearele” in trupusorul lui. O hernie inghinala, durerile insuportabile il trimit de alte 2 ori in spital.

Fiecare zi din viata micutului David, e una care poate prevesti o noua suferinta iar durere face deja parte din viata lui. Zambeste atunci cand e tinut in brate de mamica sau taticul lui dar nu-si poate imbratisa parintii. Gangureste si e atent la tot ceea ce se intampla in jurul lui, dar nimic din ceea ce ar trebui sa i se intample la varsta lui, nu se poate intampla. Nu spune mama sau tata si nu poate tine o jucarie in manute. Are manutele si piciorusele paralizate. E inconjurat de multa dragoste. E lumina ochilor parintilor lui, dar viata micutului David e conditionata de o suma de bani. Sufletelul lui nu poate intelege de ce trebuie sa indure atata suferinta. Vrea sa traiasca si lupta pentru acest lucru. Pe 19 august a implinit 1 anisor dar acest lucru nu este un motiv de bucurie pentru ca odata cu trecerea timpului, afectiunea de care sufera David se agraveaza (encefalopatie hipoxic ischemică, paralizie cerebrală – tetrapareză spastică) iar recuperarea lui nu mai suporta nicio amanare. Speranta este cea care moare ultima si mereu exista o sansa. Aceasta ar fi, cat timp David este inca micut, la Clinica Internationala de Recuperare din Ucraina. Este nevoie de 35.000 euro pentru 10 sesiuni – 3500 euro fiecare (câte una la 4 luni). O suma, mult prea mare pentru parintii lui, care conditioneaza recupararea lui David. Viata lui poate fi salvata cu ajutorul fiecaruia dintre noi. David spera că lumea in care a venit e una buna si că semenii lui îi inteleg durerea. David spera că intr-o zi se va juca ca toti ceilalti copii de varsta lui si că viata lui poate fi una normala alaturi de parintii si de fratele lui. David asteapta sa plece in Ucraina si sa inceapa sedintele de recuperare. David iubeste viata si vrea sa traiasca. Acum nu poate vorbi dar intr-o zi o sa va multumeasca daca-l ajutati sa traiasca!

 www.sansapentrudavid.wordpress.com

Cont lei : RO86BPOS07207878987RON01

Cont euro : RO21BPOS07207878987EUR01

Tel: 0749 51 35 78 (Irimescu Gabriel Florin – tata)

Tel: 0741 32 44 66 (Labunt Nadia Florina – mama)

 Labunţ Nadia Florina

Adresa: str. Vârnav, nr. 36, sc. B, ap. 1, loc. Botoşani,

cod poştal 710163

Adresa e-mail: nadia_labuntz@yahoo.com (mama)

Autor Petronela Lorena Chiribuţă

HRISTOS A INVIAT !

21.09.1995 ! Ziua trecerii in "Lumina Celui nepatruns" Pr. DIMITRIE BEJAN ! Anii nostri trec iute, ca un sunet si noi zburam....incotro? Spre martirii , eroii si sfintii nostri, care au sfintit prin mucenicia lor umanitatea ! Crestini autentici, precum cei din lagarele si inchisorile comuniste sunt foarte rari acum. Insa toti avem nevoie de RUGACIUNEA SI EXPERIENTA lor. Inimile lor bat in inimile noastre, ale celor ce-i iubim si le cautam mormintele, ca pe niste izvoare de apa vii. Le citim cartile lasate anume TESTAMENT , pentru noi cei ramasi pe meterezele Neamului. In veci pomenirea lor! Traiasca Pr. Dimitrie Bejan ! Amin (o sora din Brasov)

Ultima întâlnire cu părintele Dimitrie Bejan

Mărturisitori - Pr. Dimitrie Bejan

Irina, frumoasa mea de doar doi ani din Bărăgan şi fina părintelui Dumitru Bejan, mi-a comunicat că părintele ar vrea să ne mai vedem o dată înainte de marea despărţire. Aşa se face că, în vara anului 1994, venind pentru scurt timp în România, m-am hotărât să ajung şi la Hârlău, acolo unde părintele Bejan a locuit în ultima parte a vieţii.

Împreună cu Ciprian, aflat la volanul maşinii, am trecut prin Codrii Paşcanilor, localitate intrată în istorie în urma bătăliilor dintre români şi ruşii cotropitori în timpul celui de al doilea război mondial. Ionel ne-a arătat printre altele satul unde s-a născut - Stroieşti - în apropierea Cotnariului.

Ajunşi la Hârlău, întâlnirea cu părintele Mitiţă, cum îi spuneau prietenii, a fost impresionantă.

- Bine-ai venit, americanule!

Lacrimile lui s-au întâlnit cu ale mele şi vorbele ne erau înnecate de dorul atâtor ani cât nu ne văzusem...

Chiar dacă timpul îl mai împovărase, părintele era aşa cum îl ştiam, poate puţin mai încărunţit, poate şi mai multă blândeţe, dar cu aceeaşi aură de sfânt a cărei strălucire nu a pălit nici în temniţele pe unde trecuse şi nici în libertatea pe care abia dacă a putut să o ghicească...

După discuţii îndelungi, parfumate cu Grasă de Cotnari, când prietenii mei au ieşit afară pentru o ţigară, părintele, prinzându-mă de mâini mi-a zis:

- Iartă-mă Grigore! Eu mai am puţin şi voi merge dincolo.

- Iartă-mă şi pe mine părinte, am şoptit, şi ceva trist mi s-a cuibărit în suflet, bănuind că este ultima dată când ne vedem...

La plecare, părintele, micuţ de statură, s-a urcat cu ultimele puteri pe leaţul de jos care susţinea scândurile gardului şi mi-a zis:

- Grigore, am să plec înaintea ta, dar acolo, în faţa porţii Sfântului Petru, n-am să intru până ce nu vei veni şi tu... Auzi, Grigore? Acolo, în faţa porţii, te aştept şi nu intru fără tine!

Şi cu faţa îndreptată înspre azur, părintele parcă ar fi vrut să imprime pe firmamentul ceresc cele spuse de dânsul. Era cu ochii în lacrimi şi, cum privea cerul, l-am zărit pentru câteva clipe odihnindu-se într-un loc plin de verdeaţă, cu adevărat paradisiac, în aşteptarea cuiva, atât de drag lui...

Strângeam subsioară ultima amintire de la părintele, o carte pe care mi-a scris cu sufletul şi cu durerea atâtor amintiri care ne-au unit odinioară pentru totdeauna:

"Lui Grigore Caraza - bun şi încercat prieten, acum american, mai înainte am fost împreună la Zarca etc, bun luptător pentru românime - căruia îi port mare respect pentru suferinţă.

Curat a intrat în puşcărie - luminat a ieşit afară - apoi dus a fost în USA să fie fericit. Şi a trăit viaţă fericită aici, în ţinutul nostru.

Cu cele mai bune gânduri,

D. Bejan preot; 10 septembrie 1994; Hârlău".

M-am îndepărtat de casa părintelui şi vocea lui blândă şi caldă încă îmi mângâia urechile cu şoapte de chemare şi de juruinţă:

- Auzi, Grigore? Acolo în faţa porţii, te aştept şi nu intru fără tine!

***

Timp de un an, cât a mai trăit părintele Bejan, am corespondat cu dânsul şi îmi amintesc de ultima mea scrisoare:

Părinte Mitiţă

E toamnă în New York. Ridic o frunză de pe trotuar, dintr-un parc, şi-n ea văd toamna satului meu, a plaiurilor nemţene, văd toamna patriei mele, văd toamna din "Pădurea Spânzuraţilor" a lui Rebreanu; îl văd pe Svoboda, pe Klapka, pe Apostol Bologa...

E toamnă tristă pe continentul nord-american..."

***

În momentul când a primit-o şi i-a fost citită de Cornelia, nepoata lui, părintele a plâns cu amar mult timp, apoi s-a întors cu faţa către perete...

Doar câteva zile mai târziu, părintele îşi lua rămas bun de la această lume, păşind pe celălalt tărâm...

(Grigore Caraza - Aiud însângerat)- sursa:http://www.fericiticeiprigoniti.net/parintele-dimitrie-bejan

Pr. Arsenie Papacioc – cuvant MARE de folos, pentru mantuire

Ne dati un cuvant de folos?
Uite, va spun trei lucruri pe care sa le respectati si sa stiti ca sunteti oameni care pot nadajdui mantuirea:
1.Sa fiti bine marturisiti.
Va dati seama ca asta este taina care ne mantuieste. Caci ce veti dezlega voi, dezleg si Eu! Taina e facuta pe un temei in Sfanta Scriptura, gata! Si pacatele astea nu se mai pomenesc nici la Judecata de apoi, nici la vami. Va sa zica s-a terminat! Bine marturisiti. Ca daca esti bine marturisit, incepi sa te cercetezi: eu am injurat, eu am gandit asa, eu am facut aceea. Incepi sa te cerni si sa te subtiezi si sa te aduni si sa te dezlegi. Asa. Chiar va rog sa notati pacatele cand le-ati facut, ca sa nu le uitati. Nu e usor, ca satana iti pierde creionul, n-ai hartia la tine si uiti.
Ce trebuie sa va mai spun? Sa nu lasati numai pe preot sa va intrebe. El va intreaba dupa un anumit fel de a intreba. Dar tu stii subtilitatea pacatului, sau nu-stiu-ce.
Deci sa fiti bine marturisiti. Pentru ca daca esti bine marturisit nu mai poti pacatui si nadajduiesti in mantuirea ta. Asta e una.
2.Sa cautati sa fiti pomeniti la Sfintele Liturghii.
Pentru ca se pune, dragii mei, in Sfantul Sange, particica aceea cu numele tau. Si se spune asa de preot: “Spala, Doamne, pacatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit Sangele Tau , pentru rugaciunile sfintilor Tai”. Si se pun toate de pe disc, in potirul cu Sfantul Sange. Si va dati seama , unde poti sa fii, chiar daca esti mort, chiar daca esti viu esti salvat; se pomeneste si pentru morti si pentru vii. Si cat te costa? Cautati sa fiti pomeniti la Liturghie. Fie ca va cunoaste un preot sau va cunoaste duhovnicul, fie ca fratiile voastre dati la Liturghie, dar sa fiti pomeniti. Asta e totul.
Liturghia nu e o lucrare omeneasca, dragii mei. Nici ingereasca. E direct divina! Pentru ca nu poti tu sa transformi acolo. El este Cel ce este. Si daca ar fi cu putinta sa se deschida cerurile si chiar tavanul Altarului, n-ai vedea in cer mai multa lumina si mai mult asezare cum este in Sfantul Altar, cu ingerii, caci Hristos este cu noi. Noi chiar avem o rugaciune, cand facem Vohodul: “Si fa, Doamne, sa intre cu noi si ingerii care Iti slujesc impreuna cu noi!” Deci preotul are autoritate. Pentru ca ei sunt acolo: o gloata de ingeri! E Hristos! Ce, te joci?!
Deci, cautati sa fiti pomeniti la Liturghie.
3.Sa faceti milostenie, pomana. Dati de pomana. O, daca ati sti!…Si Vlahuta spune: “Mila e toata Scriptura!” Cel mai mare lucru posibil asta este. Pentru ca atunci inseamna ca iubesti. Si, iata, inseamna educatie. Domnule, daca spune: Insutit veti primi, nu te teme ca saracesti. Vrei sa te imbogatesti? Dă! Dar ce, urmarim sa ne imbogatim? Ma doare inima de cel sarac. Nu te doare inima de el, deloc?
Eu am fost surprins de un cersetor, care era fara picioare, pe strada. Si ăsta astepta sa imi vars buzunarele, nu gluma. Dar eu n-aveam nimic. S-a intamplat sa n-am nimic. Mergeam pe jos, nu aveam bani de masina. Si i-am spus: “Frate, nu te supara, n-am nimic, dar iti dau o mana calda!” “O, parinte, asa ceva nu m-a dat nimeni”. Si-mi zic: “Am brodit-o! Am biruit!”.
Ei, vreau sa va spun: nu fiti nepasatori. Si nu asteptati sa-i intalniti. Cautati-i.Cautati-i, pentru ca, gasindu-i pe ei, te-ai gasit pe tine. Te-ai consemnat acolo, sus. Nu te poate uita Mantuitorul, nu te poate uita cand faci o milostenie. Si rupeti din voi cu orice chip.
Acum, milostenie nu inseamna numai sa lasi din traista; ai un coleg care sufera, care nu-stiu-ce, care e trist: “De ce esti trist? De ce esti trist?” Si il mangai. Si nu il lasi deloc. Si inseamna ca ai facut o milostenie cu el. Si ii dai un cuvant de folos: “Lasă, mă, ca a murit tata, lasă, dragă, că stie Dumnezeu. Nu te omorî. Hai sa fim linistiti, hai sa-l pomenim, sa-l ajutam acolo (ca putem sa-l ajutam dupa cum traim)”.
Milostenie este sa accepti pe un om sa stea langa tine, fara sa il alungi in gand.
Obisnuiti-va sa traiti nu numai voi, sa traiti in toti care sunt cu voi. Sa nu lasati mana intinsa nici cand va da, nici cand va cere.
A milostivi pe unul, pe altul, aici se arata. Apoi nici nu stii ca acela pe care il ajuti poate sa fie Hristos. El intinde mana sa-ti dea Imparatia Cerurilor si tu nici nu observi. Fratii mei, tineti minte: “cersetorii sunt personaje biblice!” Ai trecut pe langa mantuirea ta asa de usor! Si mai grozav, l-ai dispretuit! Cersetorii nu pier niciodata. Fac sobor la margine de drum si impart ce s-a capatat si zic: “Asta-i de la cutare. Pomeneste-l, Doamne, intru Imparatia Ta!” si are valoare. Sa nu asteptati sa-i intalniti! Cautati-i!!

Milostenia este ceva din Dumnezeul din tine!

Cuvinte de folos duhovnicesc

Cuviosul PAISIE AGHIORITUL

Harul lui dumnezeu este un lucru scump.Pentru ca să vină şi să se sălăşluiască în om trebuie ca acesta să se înrudească în duh cu dumnezeu,şi să se nevoiască să lepede orice element omenesc.
Noi însă vrem să vină harul dumnezeiesc şi să ne slobozească de slăbiciuni fără nevoinţă.
Dar pentru ca duhul sfânt să se sălăşluiască în om trebuie multă lepădare de sine, multă mărime de suflet, smerenie,nobleţe sufletească, jertfire de sine.
Viaţa duhovnicească este desfătare.
Hristos a pus priză, dar cablurile noastre sunt ruginite şi de aceea nu primesc harul dumnezeiesc.
Să ne curăţim cablurile, să ne nevoim să ne cunoaştem pe noi înşine, să tăiem patimile noaste, să dobândim virtuţile şi astfel ne va cerceta harul lui dumnezeu. Acestuia i se cuvine slavă în vecii vecilor. Amin

CUVINTE ale Sf. MAXIM MĂRTURISITORUL
(Trecut la cele veşnice în anul 662 )

Fiecare dintre noi este cu putinţă să guste o parte din sfinţenie şi calea spre desăvârşită sfinţenie trece prin anumite grade şi stadii.Calea care duce la sfinţenie este pocăinţa, deoarece ‘’toţi am păcătuit şi suntem lipsiţi de slava lui dumnezeu.Cu cât urcă cineva mai sus pe scara pocăinţei, în aceiaşi măsură urcă pe treptele sfinţeniei.
Dobândirea harului dumnezeiesc nu este ceva în parte, ci întregimea înfierii,pe care Hristos o dă credincioşilor prin biserica sa.
Credincioşii pot, dacă vor , să participe la desăvârşirea după putere, pe care sfinţii părinţi o împart în trei stări: curăţitoare, luminătoare şi desăvârşitoare.Marele Maxim Mărturisitorul citează trei stări mai generale .Prima este ‘’a nu păcătui’’,a doua este ‘’a nu-ţi închipui în sufletul tău gânduri pătimaşe. Starea a treia este’’a privi chipurile femeilor şi ale celor ce te-au mâhnit, fără patimă în gândul tău.Prima stare este nemişcarea completă a trupului spre păcatul cu faptă.A doua. Desăvârşită lepădare din suflet a gândurilor pătimase,a treia,desăvârşita nemişcare a poftei spre patimi.Şi a patra,desăvârşită lepădare din cugetare a tuturor imaginilor venite prin simţuri.

Părintele ARSENIE BOCA

• Odată oamenii I s-au plâns lui Dumnezeu că tare o duc greu cu necazurile, cu lipsurile şi cu păcatele.
-Drept aţi spus fiilor că o duceţi greu cu păcatele.Deci dacă o duceţi greu cu ele, nu le mai faceţi !
Omul se roagă de Dumnezeu să-l scape de necazuri, iar Dumnezeu se roagă de om să-şi schimbe purtările.
Socotiţi şi voi, care de cine să asculte întâi ?

• Oare nu ştii,omule, că din prima şi până în ultima zi a vieţii tale tu alergi mereu?
Îţi transporţi sufletul spre limanul împărăţiei lui Dumnezeu, în căruţa trupului tău.
• Fi hotărât! Încearcă şi ai să vezi cât poate un om care vrea să fie curat. Un înger bun doreşte să te ajute,nu-l refuza.
• Nu uita că eşti o cărămidă duhovnicească din marea clădire a Bisericii lui Hristos.Rămâi cuminte în acest zid socotindu-te legat de celelalte cărămizi cu mortarul iubirii
• Pâna la Dumnezeu nu este nici jos nici sus, nici aproape , nici departe, pentru că Dumnezeu este pretutindeni şi de aceea El e mai aproape de tine decât sufletul şi trupul tău,numai să ştii şi să afli această apropiere prin credinţă.
• Fii în faţa lui Dumnezeu şi în faţa conştiinţei tale ca un pîrâş, dar nu-i lăsa pe cei vicioşi şi pe cei răi să se uite în sufletul tău, că privirea viciului întunecă sufletul. Cu oamenii să te împaci, dar cu păcatele să te cerţi.

Scot istoria din mormant. Sute de schelete ale detinutilor politici din anii '50, deshumate la Aiud